Nici nu am apucat să clipesc și s-a și încheiat primul an de scoală al celui mai mare dintre băieții mei. Un an intens care poate că merită propriul articol în viitor, dar nu despre asta vreau să îți vorbesc astăzi.
După cum spuneam anul acesta a fost intens. A începe scoală cu copilul tău este ceva deosebit. Pe cât de complicat, pe atât de interesant. Am fost nevoiți să ne redescoperim pe noi înșine, să ne raportăm la noua realitate și să ne adaptăm din mers.
Mi-am luat libertatea să mă privesc pe mine cel de acum două zeci și ceva de ani prin ochii cu care îl privesc astăzi pe fiul meu. Ce am descoperit a fost extraordinar.
Un copil bun
Dacă-mi întrebi familia cel mai probabil va spune că am fost un copil bun care “a învățat”. Consider că am fost un elev decent. Nu am fost un copil sclipitor ci unul inteligent și silitor, cu rezultate peste medie. Am luat premiul întâi în fiecare an pana în clasa a 8-a, am mers la olimpiade și am încheiat școala generală ca șef de promoție. În liceu și în facultate am mai redus motoarele, dar mi-am atins toate obiectivele pe care mi le-am propus – Colegiul Național de Informatică “Tudor Vianu” și Facultatea de Electronică și Telecomunicații.
Privind în urmă la acel copil ce “învăța” îmi pun deseori întrebarea “Ce am învățat de fapt?”. Sincer, mi-e greu sa formulez un răspuns echilibrat.
Ce am învățat?
Un răspuns instinctiv ar fi “Puține lucruri”. Iar se va supăra prietenul meu Radu C. pe mine. Nu mă înțelege greșit, școala m-a învățat multe lucruri bune, fără urmă de dubiu. M-a ajutat să cresc bine, să devin un om serios, un tânăr sincer și corect care își respectă și își duce la bun sfârșit sarcinile. Ai putea spune că lucrurile astea se învață acasă și ți-aș da dreptate, dar cred că și școala are partea ei în acest proces. Spun totuși că am învățat puțin referindu-mă la șansele de dezvoltare pe care mi le-a oferit școala raportat la potențialul pe care l-a avut.
Universul meu era infinit, dar se învârtea în jurul unor elemente stranii: o programă școlară depășită și un grup de profesori aproape incapabili să se adapteze și să își depășească limitele.
Materiile
Am fost atras de științele exacte. M-a fascinat totdeauna matematica. Mi-au plăcut unele materii datorită profesorilor ce le predau și am urât alte materii din aceeași cauză. Am învățat pe de rost atât de multe lucruri care parcă s-au evaporat în timp. Am învățat tot ce era de învățat despre Munții Măcin, dar nu i-am văzut până în ziua de azi. A trebuit să știu la ce data a avut loc Bătălia de la Călugăreni, dar nu și ce a dus la această luptă și care a fost impactul ei real asupra cursului istoriei.
NOTA: Trebuie să menționez că exemplul cu istoria nu este foarte relevant. Profesoara de istorie din școala generală preda clasei paralele (unde era și dirigintă), iar pe noi ne punea să copiem lecțiile de la ei. N-aveai cum să nu “iubești” materia.
Cu toate acestea am avut șansa ca o parte dintre profesorii mei să fie oameni de calitate de la care am învățat mai mult decât materia pe care mi-au predat-o.
Ce aș fi avut nevoie să învăț în școală
Au trecut aproape 15 ani de când am terminat școala. Privind în urmă cred că sistemul nostru de învățământ putea profita mai mult de cei 16 ani pe care i-am petrecut împreună pentru a mă ajuta să devin un om pregătit și echilibrat. Spuneam că sunt multe lucruri pe care le-am învățat în scoală, dar relativ puține îmi sunt de folos în viața de zi cu zi. Sunt foarte multe alte lucruri pe care le-am învățat singur și care mi-ar fi netezit drumul în viață daca le-aș fi știut din timp. Iată câteva dintre ele:
- Cum să trec peste eșec. Adesea școala cultivă exact opusul – teama de eșec. Copiii (deseori alimentați de părinți) sunt doar vânători de note, într-o continuă competiție. Aș fi vrut să mi se spună din timp că e în regulă să dai și greș. Iar atunci când se întâmplă să îmi pot observa emoțiile, să pot vorbi despre ele și să le înțeleg. Să îmi accept erorile, să învăț din ele și să pot să o iau de la capăt de câte ori este nevoie.
- Despre comunicare și networking. Școala ne-a promovat involuntar individualismul absolut. Iar adevărul este că nu am avut niciodată nevoie să fiu cel mai bun. Aș fi avut nevoie, mai degrabă, să știu să comunic eficient, să recunosc oamenii cu pasiuni similare și oamenii de la care sa pot învăța lucruri noi. Să înțeleg puterea unei comunități și potențialul enorm pe care îl pot avea dacă adun în jurul meu oameni de calitate.
- Cum să construiesc o relație sănătoasă. Să știu când și cum să mă deschid. Să-mi înțeleg partenerul de viață și cum să luăm decizii echilibrate împreună. Să discutăm sincer și profund despre noi și despre direcția în care ne îndreptăm. Să înțeleg ce înseamnă compromisul și că este în regula să fiu vulnerabil uneori.
- Despre sex. Trebuie să recunoști că educația sexuală din școlile noastre este o glumă. Sau cel puțin așa era pe vremea mea. Copiii trebuie să înțeleagă actul sexual mai profund decât ca pe un simplu contact fizic. Să înțeleagă atât implicațiile fizice cat și cele emoționale, iar toate aceste informații trebuie să vină de la o sursă de încredere. Vrei să eviți situația în care copilul își construiește o imagine bazându-se doar pe discuțiile cu anturajul său.
- Primul ajutor. Accidente se pot întâmpla oricând, iar noi, adulții, nu vom fi mereu prin preajmă. Așa că nu este niciodată prea devreme să învățam un copil să acorde primul ajutor. Marea majoritate dintre noi “știe” să acorde primul ajutor din filme, iar asta este cât se poate de îngrijorător.
- Tehnici de supraviețuire. Nu spun că toți copiii trebuie să fie niște pui de Bear Grylls, dar cred că ar trebui să fie învățați de mici anumite noțiuni de bază. Ce ar trebui să ai în rucsac când pleci în drumeție? Cum să te orientezi? Cum să îți găsești adăpost, apă și hrană? Cum să faci un foc? Toate sunt lucruri ce s-ar putea învăța și practica cu succes pe parcursul scolii.
- Nutriție. Puțin mai mult decât „nu e bine să mănânci prea multe dulciuri”. M-ar fi ajutat să înțeleg din timp cât este de important echilibrul în alimentație și necesitatea unui stil de viață activ. Că ceea ce introduc în organismul meu are impact nu doar asupra fizicului meu, dar și asupra sănătății mele mentale.
- Protecția mediului. Copiii mei au învățat acasă ce înseamnă compost și de ce colectam sticlele de plastic separat. Dar câți copii vad asta în casele lor?
NOTA: Recunosc că astăzi școala pune mai mare preț pe proiecte „verzi” și oferă copiilor multe experiențe în acest sens.
- Finanțe personale. Am vorbit despre asta pe larg în articolul meu precedent. Consider absolut esențială introducerea educației financiare în școli.
- Piața de capital. Evident, vorbim despre un subiect complicat, dar consider că tinerii ar trebui să învețe cât mai din timp (și din surse sigure) ce pot face cu banii lor, care sunt tipurile de instrumente financiare și cum pot deveni investitori.
- Cum să începi o afacere. Cum îți alegi tipul de afacere? Cum îți faci un plan? Care sunt implicațiile legale? Dar financiare? Care sunt riscurile?
NOTA: Nu ar strica și câteva idei despre diversele tehnici de negociere. Prezentate într-un mod practic, cât mai digerabil pentru un copil, pot fi de mare ajutor pe termen lung. În fond viața se dovedește a fi un sir nesfârșit de negocieri.
- Cum funcționează statul. Cred că este unul dintre acele lucruri pe care mulți dintre noi ajung să nu le stăpânească niciodată. Este dificil să te apuci singur să înveți cum funcționează puterile în stat când vii din urma cu o mentalitate de genul “nu mă interesează, oricum nu se schimbă nimic”. Dacă școala ți-ar facilita accesul la astfel de informații (fără să fii nevoit să faci o facultate de profil) lucrurile ar sta mult mai bine pentru noi, individual și la nivel de țară.
- Cybersecurity. Pare un domeniu mult prea complex pentru omul de rând, dar nu e chiar așa. Nu zic că toată lumea ar trebui să fie un Security Champion, dar cred că un set minim de informații despre cum să recunoști și să te protejezi de diversele fraude online este absolut necesar.
- Religii. La plural. Cred că religia are rolul ei în educația copiilor până la un punct. Însă consider mult mai important să ieșim din gândirea standard ce ne este imprimata în școală – “credința noastră e cea mai buna pentru că e cea dreaptă”. Avem nevoie să creștem descoperind diversele religii ale lumii și diferențele culturale cu care vin la pachet. Asta ne-ar ajuta cu siguranță să ii înțelegem mai bine pe cei din jurul nostru.
- Meditație. Și nu mă refer la studiul suplimentar al materiilor la care suntem deficitari. Pentru generația din care fac parte meditația este un subiect aproape la fel de delicat precum terapia. Și poate nu ar fi așa dacă am învăța din timp că mediația reprezintă un set de practici ce promovează calmul, relaxarea și echilibrul. Adică exact ce avem nevoie pentru a rămâne sănătoși mental în mediile stresante în care ajungem să ne ducem viețile de adulți.
Concluzie
Școala are rolul ei important în dezvoltarea copiilor. Le oferă cadrul în care, cu puțină atenție din partea noastră, copiii se pot dezvolta natural și își pot atinge potențialul în timp ce sunt pregătiți pentru viața reală ce îi așteaptă după gardurile instituțiilor de învățământ.
Școala ne-a învățat multe, însă ne putea învăța și mai multe. Mulți dintre noi am depus efort să compensăm mare parte din lipsuri. Fără o reformare a sistemului de învățământ copiii noștri se vor confrunta cu aceleași neajunsuri. Rămâne de datoria noastră să ne asiguram că vor lua viața în piept cat mai bine pregătiți pentru ce îi așteaptă.
Tu ce ai fi vrut să te învețe școala? Scrie-mi în comentarii ce ți-a lipsit sau de ce ai fi avut nevoie mai mult.
Nu uita să te abonezi pentru a fi la curent cu cele mai recente articole.
Dacă blogul meu te ajută să îți satisfaci măcar o parte din nevoi poți ajuta la rândul tău la îmbunătățirea acestuia.
