Dacă ai deschis recent televizorul sau orice altă sursă de știri este imposibil să nu fi auzit măcar în treacăt despre modificările fiscale pregătite de băieții care ne conduc. Dacă nu ești la curent cu acest subiect trebuie să știi că a fost propus un set de modificări fiscale. Acestea vizează diverse categorii de contribuabili printre care PFA-urile, lucrătorii din construcții și agricultură, dar și pe cei din IT.
Mă voi rezuma astăzi la a-ți împărtăși cum se văd aceste modificări din sfera IT autohtonă.
Puțin context
Personal, cochetez cu IT-ul de când mă știu și am în spate mai mult de 10 ani de programare. De ceva vreme am ales să mă îndrept către o carieră de management în același sector. Sunt, așadar, un reprezentant clasic al acestui domeniu de activitate.
În anul 2001, guvernul Adrian Năstase adopta o serie de măsuri fiscale printre care și scutirea de impozit a întregului sector IT. Motivația din spatele deciziei consta în stimularea acestui domeniu și stoparea emigrării specialiștilor.
Subiectul revizuirii acestei facilități a fost iterat constant pe parcursul ultimelor două decenii. Fie ca o strategie de a atrage voturi, fie pentru a distrage atenția de la probleme mai grave (corupție, tragediile din spitale, etc.). De această dată, însă, discuția a fost alimentată și de o potențială criza bugetară dată de un deficit bugetar uriaș. Long story short: Guvernul are nevoie de bani.
Cum mă afectează
Simplu: pierd bani. Începând cu 1 noiembrie se aplică o impozitare a veniturilor care depășesc pragul de 10000 lei brut. Nu voi intra în calcule amănunțite, dar da, salariul meu depășește acest prag. Drept urmare voi rămâne fără o anumită sumă de bani.
Nu e ideal, dar realitatea este că așteptam acest moment de ceva timp. Vorbim despre o facilitate de care ne-am bucurat multă vreme. Și cum mai marii noștri (indiferent de culoarea penelor) nu au un renume în a gestiona coerent banul public, nu pot spune că am fost luat prin surprindere de decizie. M-a prins destul de pregătit mental.
Notă: Din poziția de people manager impactul acestor modificări poate prinde și o altă nuanță. Aceste schimbări au fost gândite și împinse, ca de obicei, pe fugă. Fapt ce are potențialul să creeze noi dezechilibre pe piața IT locală. Consider că o reintroducere progresivă a taxelor ar fi dat șansa companiilor să ia mai ușor decizii de compensare, reducând sau eliminând complet impactul asupra propriilor angajați.
Pilonul II – Ajută sau complică?
Parte a acestui pachet de măsuri este și posibilitatea angajaților de a renunța la contribuția la Pilonul II de pensii. În teorie, respectivii bani ar reveni angajatului limitând astfel impactul impozitării. În realitate unii analiști fiscali susțin că renunțarea la Pilonul II ar echivala cu redirecționarea contribuției către Pilonul I. Deși tind să cred că a doua variantă este foarte plauzibilă, în continuarea articolului voi considera varianta teoretică.
Ajung, așadar, în punctul în care am de luat o decizie: păstrez sau renunț la contribuția la Pilonul II?
Adevărul este că apreciez magia Pilonului II. Vorbim de sume consistente de bani virate lunar în contul pensiei mele private. Bani pe care nu i-am văzut niciodată și care în timp s-au adunat într-o sumă frumușică. Recunosc că nu m-a interesat niciodată cum gestionează administratorul meu aceste fonduri și că am luat, în general, totul ca atare.
Dar ce te faci când bani respectivi trec prin buzunarul tău înainte de a fi direcționați? Când o contribuție de 500 de lei mă costă, ipotetic, 500 de lei din salariu devin brusc interesat de cum sunt investiți banii mei. Un astfel de mecanism presupune un efort financiar din partea mea (lucru inexistent până în prezent) și aș vrea să fiu eu cel responsabil de deciziile luate în acest sens.
Mai mult decât atât, este arhicunoscută setea cu care guvernanții privesc la Pilonul II. Visele aproape erotice de naționalizare a acestuia. Nu știu dacă se va întâmpla, dar știu că s-a mai întâmplat, cel puțin parțial, prin alte țări. Sunt oare pregătit să îmi asum acest risc?
Cum reacționez
În primul rând îmi asum responsabilitatea drămuirii banilor mei. Încerc să elimin cât pot de mult din dependențele externe și evit să îi las pe alții să ia decizii financiare în numele meu. Asta înseamnă că renunț la contribuția la Pilonul II. A fost o frumoasă poveste de dragoste, dar unul dintre noi (nu eu) și-a schimbat radical poziția în această relație.
Apoi, caut modalități de a investi de unul singur o suma echivalentă cu potențiala mea contribuție la pensia privata. O pot face în depozite bancare, în titluri de stat sau în piața de capital, toate fiind 100% în controlul meu.
Notă: Am deja un plan de investiții către care mă voi îndrepta și pe care îl voi detalia în articole viitoare.
Nu în ultimul rând, urmăresc cu atenție bugetul lunar pentru a identifica modalități de a compensa aceasta sumă pe care doresc să o investesc. La finalul zilei, un astfel de exercițiu presupune un efort financiar și dacă funcționezi ca mine, cu un buget cu suma zero, trebuie să identifici locuri în care poți să mai tai din cheltuieli.
Concluzie
Deși așteptam cumva acest moment al eliminării facilitaților fiscale situația este departe de a fi una fericită. Problema pe care mi-o pun este mai degrabă cum minimizez riscurile și cum reușesc să rămân stăpân pe deciziile financiare ce mă privesc.
Varianta de mai sus este cea ce mi se potrivește mie cel mai bine și am prezentat-o ca pe un simplu exemplu. Nu exista o rețetă universală de abordare a unei astfel de situații. Indiferent de alegeri este însă foarte important să te informezi și să fii pregătit să reacționezi cat mai bine la acest tip de dezechilibre.
P.S.: Sunt deja companii ce au anunțat public că vor compensa măcar parțial pierderile angajaților. Probabil că și altele vor urma acest exemplu. Un eventual astfel de mecanism de compensare mă poate face să îmi regândesc abordarea.
Nu uita să te abonezi pentru a fi la curent cu cele mai recente articole.
Dacă blogul meu te ajută să îți satisfaci măcar o parte din nevoi, poți ajuta la rândul tău la îmbunătățirea acestuia.
